Tara lui Kitsch...

Am fost plecat prin tara...
Am ajuns la Humulesti... Mai fusesem acolo. Au insistat ceilalti sa vada.
Langa casa lui Creanga, cineva avusese ideea sa creeze Parcul tematic Ion Creanga. Nu kitsch, ci mama si tata si toate rudele kitschului. Papusi hidoase, animale impaiate voiau sa ilustreze povestile lui Creanga si Amintirile din copilarie. Oribil.
Hoarde de copii duse de profesoare plictisite se amestecau printre personajele, nu ale lui Creanga, ci ale lui Goya.
Inca doua lucruri le-am observat acolo. Profesoarele si invatatoarele nu mai sunt cum erau cele care m-au invatat pe mine. Plictisite si sterse. Una dintre ele tragea cu sete din tigara de parca era cea dinainte de executie. Imi amintesc cu mare placere de excursiile din scoala. Erau deosebite. Poate si pentru scolarii de acum sunt deosebite. Cine stie...
Si doi, comerciantii de pe langa casa lui Creanga: pistoale de plastic, ochelari de soare...
In fine, citez aici totusi o profa care a strigat catre copii: aici e adevarata casa. Daca s-ar scula Creanga si ar vedea ce e dincolo, ar muri a doua oara.