Am ajuns si anul acesta in Vama.
Lume multa, lume pestrita. Vama se estompeaza incet, incet.
Iubesc diminetile din Vama. Adica ora 11-12, asta inseamna dimineata in Vama.
Sa merg la stuf si sa beau cafea la ibric facuta de omul cu figura de yoghin.
Sa simt aroma tare a cafelei care te trezeste dupa o noapte de dans pe plaja care iti face talpile albe ca laptele.
Sa imi freamete narile cand vantul aduce mirosul marii de Vama. Sarat si puternic. Si aroma cafelei care se amesteca cu marea. Beau mare de Vama.
Si privesc, marea, femeile goale, barbatii hippy, pustii nesiguri dupa o noapte plina de H.
Dar este Vama, lumea se mai iubeste in Vama.
Sau poate doar la Stuf?
Vreau cafea cu mare de Vama.
