Teama de a spune “nu”...


Este un cuvant atat de simplu, dar, uneori, atat de greu de rostit. Il folosim cu usurinta in discutiile pe care le avem cu familia, dar nu si cand stam de vorba cu altii. Unora le este imposibil sa spuna „nu”, de teama sa nu supere pe cineva. Facand asta, devin stresati, se aleg cu durere de cap, au stari de nervozitate si insomnie. Daca si tu faci parte dintre ei, afla din articol cum te poti schimba.

Incepe cu o jumatate de “nu”. Incearca sa negociezi. Refuza sa faci ceva pe de-a intregul: “Voi face curatenie in doua camere, daca faci si tu in celelalte 3”, “Daca incepi tu proiectul, eu o sa-l termin”.

Cand te vei mai obisnui cu aceasta tactica, treci la un “nu” direct. De exemplu, daca te suna o persoana care incearca de mult timp sa te convinga sa cumperi un anumit produs, nu trebuie sa-i oferi o multime de scuze doar pentru ca iti este jena sa o refuzi. Nu-i da nici raspunsuri de genul: “o sa vad”, “nu stiu sigur daca pot”. Raspunsurile vagi lasa impresia ca o sa dai curs cererii sale. Fii scurt si direct: “Nu, multumesc. Nu ma intereseaza”.

Barbatii se descurca foarte bine cu aceasta tactica, in timp ce femeile simt nevoia sa ofere explicatii si sa se scuze pentru ca au refuzat. Sunt cele care folosesc cel mai des “nu”-ul argumentat. Foloseste o formula care nu da ocazia unei negocieri: “Nu pot merge la masa pentru ca am de terminat un raport pana diseara”.

Apeleaza la un “nu” amanat - un mod de a refuza pe cineva este si acela de a-i da impresia ca ii vei face pe plac altadata. Foloseste aceasta tactica numai daca ai fi vrut sa spui “da”, dar chiar iti este imposibil: “Nu putem merge astazi la masa, dar putem iesi saptamana viitoare”.

Un “nu” interogativ - un mod de a te eschiva, lansand un nou subiect de discutie: “Nu putem merge la masa astazi, dar mai este ceva despre care ai vrea sa discutam in afara de …?”.

Si nu uita: cand zici „nu”, „nu” sa ramana. Nu da inapoi, doar pentru ca te simti vinovat. Nu-ti face griji de ceea ce crede lumea daca refuzi sa faci un anumit lucru. Cand spui „da”, fii sigur ca te poti tine de cuvant si ca ceea ce ai decis sa faci nu-ti va da peste cap planurile.


Fara frica, si "nu" face parte din vocabular.

Vreau sa mai sar gardul...


Uneori imi vin in minte lucruri la care nu m-am gandit de ani de zile, dar care alta data alcatuiau viata mea de zi cu zi. Nu vi s-a intamplat si voua?
Uite, mai ieri mi-am amintit cum saream gardul intre curtea casei mele si o alta curte. Era cel mai usor gard de sarit. era din beton si in partea de sus avea multe gauri mari in care puteai cu usurinta sa iti pui picioarele. Am fost un fricos in copilaria mea. Nu imi placea sa ma sui in pomi, nu imi placea sa sar de sus sau sa escaladez gardurile. Dar gardul acesta era preferatul meu. Il treceam din trei miscari.
Ma gandeam mai ieri. Daca merg acasa, oare de ce sa nu il sar din nou? Multi se vor intreba: la ce sa il sari din nou? esti sarit de pe fix?
Dar voi nu intelegeti. Pot sa il sar, pot sa fac acelasi lucru pe care il faceam acum 18 ani. De ce multe lucruri sa nu le mai facem doar pentru ca am crescut?
Vreau sa sar gardul din nou.

Precizari despre prietenie...

Cu referire la ce am scris inainte trebuie sa adaug ca daca iti place sa ai turme de amici (carora le zici prieteni) atunci, evident, nu intorci spatele si pleci pe drumul tau. Daca esti genul care doreste sa ii sune telefonul din cinci in cinci minute sa fie mereu cautat, asta ca sa simti ca traiesti, atunci nu e problema si articolul meu precedent nu te priveste. Numai ca nu ma pot abtine sa nu adaug. Ai grija sa nu iti traiesti viata doar prin ochii celorlalti, doar gandind la ce ar fi bine sa faci sa fie in concordanta cu prietenii tai.

Viata este un lucru atat de personal al fiecaruia, la care trebuie sa tii cel mai mult si sa nu o expui ca pe o fata de masa oricui. Ar trebui sa o dezvaluim numai unor invitati alesi, carora sa le intindem fata de masa. Pentru restul de trebuie sa punem o mushama pentru a nu risca sa iesim patati. In viata noastra intra o multume de musafiri care isi aduc mancarea cu ei si o pun pe fata de masa, pe viata noastra. Cine aduce bucate hranitoare este cel bine venit, dar sa nu uitam cat de mult junk food e in lumea asta.
Cum spuneam si alta data, cine nu ne imbogateste spirtual sau in cazul de fata ne hraneste sanatos nu ne este prieten. Ne este cunostiinta.
Au si amici si cunostiintele rol lor. Este un rol bun social, dar nu ei trebuie sa ne dirijeze timpul si viata.

Despre "sugacii" de energie si alte idei...

Am constat ca exista o categorie de oameni care se numesc sugaci de energie. Da, exista. La ce ma refer? Ei bine, cred ca majoritatea, ba as putea chiar spune ca si cei care sunt sugaci, au experimentat un prieten de genul la care o sa ma refer.
Sunt acei oameni, barbati sau femei, in mod egal probabil, pentru care tu investeti energie si sentimente, dar pentru care tu nu esti decat o supapa de refulare a unoer frustrari existentiale. Iata un caz (nu, nu este al meu. am trait si eu astfel de povesti, dar nu o sa ma dau exemplu. nu de data asta) virtual, de aceea va fi situatia pentru o femeie. Esti o tipa cerebrala, echilibrata. Il intalnesti pe el. El se afla intr-o relatie despre care spune ca e compromisa sau iubeste pe cineva care il enerveaza. Oricum, este distrus. Tot timpul ii ploua.
De aici scenariul este acelasi: Te suna doar cand are nevoie sau pe mess, de vazut live nu are timp oricum, sa isi impartasasca nefericirea si mai ales cand tu, fata, iti dai seama ca nu va iesi nimic din chestia asta si vrei sa pui punct, incepe milogeala. Cat de mult reprezinti pt. el, cat de mult are nevoie de tine. Mimeaza sentimente ranite. Apoi daca ii mai dai o sansa, ce face el? Reia cercul vicios al defularilor.

Pot fi spuse multe detalii, dar cred multi recunosc situatiile. De aceea, eu, Dr. Lovemyself, va spun asa, fetite si baieti.
Cand simtiti ca situatia degenereaza in ceva de genul asta, fiti fermi si cereti sa spuna concret ce reprezentati. Daca nu primiti un raspuns, incheiati orice contact. Este o curata pierdere de timp. De la femeia aceea sau barbatul acela nu veti primi niciodata mai mult. Doar nervi, dezamagire si energie negativa.
Am scris chestia asta pentru ca am auzit-o de la din ce in ce mai mult oameni. Am trait-o si eu in trecut. Si in sentimente, ca peste tot, trebuie sa ai fermitate, oricat de multa speranta ai avea sau cat de greu ar putea sa fie.
De foarte multe ori oamenii se folosesc de alti oameni nu neaparat pentru a obtine ceva material, cat mai ales pentru confortul lor psihic.

So much heat, mon cher...

Two days of interesting and boring heat. What to do, again, in Bucharest? Well, a movie couldn't be more suitable. So, I went to Corso to watch There will be blood. Great movie. Very realistic and true. The analyses of the human aspects are so detailed as in the surgery. It pays good to see this movie. Don't miss it!

S-a vazut ca imi place sa analizez lumea din mijloacele noastre de transport. Zilele acestea am asistat la un show dat de un cersetor in linia lui 85. Ce m-a frapat a fost inutilitatea discursului sau. Omul, care avea vreo 24 de ani, incerca sa construiasca o imagine de decenta si saracie. Haine curate, neostentative, alese cu grija. Povestea: mama cu pensie mica, el salariu de 490 de lei, dati afara din casa de un proprietar nemilos. la final catecul de aurolac pensionar: ce scumpa e viata cu o pensioara.
Mi-am amintit imediat celebra replica (de geniu as putea spune) din Filantropica. George Dinica spune : Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste nimic.
Din pacate pentru tanarul nostru discursul sau era unul banal si fara de succes. Oamenii nu mai reactioneaza la povestile despre saracie lucie. Cantecelul aurolacului pensionar nu mai cadreaza. Realitatea e alta. Cersetorul meu ramasese blocat in anii 1999 - 2004 cu discursul sau. Pana si in meseria asta (de cersetor) trebuie sa fi up to date mareu. Discursul de cersetor evolueaza odata cu toata societatea. Ma gandeam ca poate sa ii fac eu PR. :))))
Offfff, nici cersetoria nu mai e ce era. Ce degradare...




well, nothing new...

2007-11-11 @ 14:16

Well, nothing new. My life is a shit.

I don't have a clue why in this world teh men and women are not able to commit themselves to a relation, to relate to a person. This independece will erase the last drops o humanity in us.

Pe un site de profil: Prea ocupat, prea obosit, prea nedormit. Oamenii prin natura lor au fost facuti sa dezamageasca. Ar trebui omorati inainte sa ajunga la maturitate. Foot in mouth

Cristian has forgotten me.

Sa spui ca cine imi e prieten ma intelege asa cum sunt. Cred ca e imbatare cu apa rece.

Prietenia ca si dragostea este un dar care se revendica. Nu poti sa astepti mereu ca celalalt sa dea si tu sa nu dai nimic. Vorbesc acum de atentie. Primul lucru pe acre il daruiesti in o relatie, in o prietenie este atentia.

Nu pot pretinde la nesfarsit ca celalalt sa initieze. si tu doar sa reactionezi. O prietenie si o relatie este ca o continua negociere.

Poti spune tu ca iata, am putini prieteni, dar care ma inteleg. Asta pt ca nu realizezi ca prietenii aceia iti sunt prieteni pt ca tu reusesti sa ii "cultivi" printr-o ciudata intorsatura a destinului. Ia sa nu mai acorzi atentie nici lor. Sa nu mai se intample sa ramai la ei noaptea. Sa nu dai semne de viata decat rar si doar cand te suna ei. Cat crezi ca o sa dureze pana ce se vor indeparta si ei. Da, vei pune aceiasi placa. Vei spune ca oricum eshti un singuratic si ca doar uneori simti nevoia sa te socializezi. Poate. Asa sa fie. Eu cred insa ca te vei trezi odata din visul asta de atotputernica independenta si iti vei da seama cat de singur si cate lucruri ai ratat in viata din cauza asta.

Sex is free....

2008-04-07 @ 10:35

Sex is free...but time is money.

Tare textul asta. Rezuma si el bine modul in care percepem noua realitate pe care o traim. Sunt multe lucruri care acum ne sunt la indemana si pe acre in mod aparent le primim sau le lua gratis, free...In fapt platim mult mai mult pentru ele indirect.

In zilele astea de megasummit mi-a placut Bucurestiul. Am regasit acel Bucuresti de acum 9 ani, atunci cand am pasit in el. Brusc pentru trei zile lumea era din nou aproape relaxata. Politistii galben stralucitor luminau incandescent Calea Victoriei...

OOPS! Sorry. System error!

Am avut o mica defectiune. Realitatea ma convinge ca unele lucruri nu se mai repeta niciodata. Doar istoria!

(Am fost la TNO la Cabaret. Marturisesc ca nu sunt un fan al muzicalurilor, dar specatacolul acesta este foarte bine montat si lucrat iar actorii interpreteaza cu pasiune....si asta se vede.

http://www.opereta.ro/languages/ro/shows/43-Cabaret

Catalin Petrescu in rolul lui EMCEE este exceptional. Un talent fabulos.

Oana Rusu in Sally Bowels face o partitura minunata.

Take a break. Go and see!)

Ziua Vestilor Bune

2008-04-17 @ 20:58

de Mihai Morar, Viata si acordeoane

Astazi e ziua in care au murit stirile de la ora 5.00. Astazi tabloidele n-o sa-ti mai vanda sex, sange si scandal. Astazi le-am dat liber reporterilor de razboi, au ordin sa-si duca nevestele la teatru si sa-si plimbe copiii in parc. E ziua in care CNN nu-si va ologi programul cu Breaking News, ANM nu va trimite alerta de cod galben, iar presedintele isi va anula conferinta de presa din prime time, pentru ca jurnalele TV se vor deschide cu alta stire. Doi medici de la Spitalul Universitar au inventat injectia care ,,vindeca” sarcina extrauterina.

Vreau sa o sun pe bunica-mea si sa-mi spuna doar atat: ,,M-am facut bine. Ma simt, in sfarsit, stapana sa vin in Bucuresti sa te vad!’’ Tot azi astept un telefon de la un prieten din copilarie: „Ce faci, batrane? Mi-au iesit analizele! Sunt mai tare decat cancerul! M-am vindecat!’’ Si simt ca pana diseara, cel tarziu, o sa ma apeleze si sora-mea pe skype si-o sa-mi zica: „M-am saturat de America. Ma intorc acasa!”

La ceas de seara vreau sa ma legati la ochi. Iar cand veti aprinde lumina in taverna unde ne placea sa crosetam nimicuri, in vremurile cand aveam putini bani si mult timp liber, sa-i revad pe toti cei pe care am vrut sa-i sun in ultimii ani, dar habar n-am de ce, de fiecare data, o lasam pe alta data.
Nu astept nimic de la voi. Decat sa stiu ca sunteti bine.
Stiu, asta e tot un soi de zgarcenie sufleteasca. Cand veti rosti acel „Sunt bine, mersi!’’ imi veti absolvi parte din vina mea de a nu va fi cautat atata amar de timp. Servindu-mi vesti bune despre voi ma veti elibera pe mine, pacatosul egoist.

Si nici macar nu v-am povestit despre culmea egoismului. Azi, in Ziua Bunelor Vestiri, nu-mi va pasa ca flamanzii isi vor da mana cu valonii, albanezii vor dansa sarbeste pe ritmurile Mesecinei, iar palestinienii din Fasia Gaza vor recita Kol Nidrei in seara de Yom Kippur. Sunt un om prea mic ca sa ma miste stirile globale. Nu vreau decat sa-mi rasfat siniubirea. Sa nu mai fiti nevoiti sa ma mintiti frumos cand imi spuneti ca v-a placut post-ul de dimineata de pe blogul meu. Sa nu-mi zambiti scremut cand va intind mana. Sa n-aud soapte spurcate in spatele meu. Iar daca va invit in oras in seara asta pentru ca mi s-a facut dor de voi, sa n-aud din gura voastra: ”Hai mai bine sa ne auzim saptamana viioare la un telefon!’’

http://morar.hotnews.ro/ziua-vestilor-bune.html

Oameni care nu mai conteaza....

2008-04-22

In timp ce merg cu tramvaiul la fel de aglomerat ca si traficul din jurul meu ma apuca filosofia. Se pare ca traficul nebun din Bucuresti ar putea avea beneficii pana la urma: bucurestenii vor deveni foarte intelepti si ne vom pastra forma fizica, pentru ca vom merge pe jos.

Dar sa revin...

Ma gandeam ca am inceput sa depind prea mult de messenger. Prea mult imi ocupa timpul meu liber. Dar poate ca nu asta ar fi marea problema. Mi-am dat seama ca majoritatea covarsitoare a contactelor pe care le am in mess sunt inutile. Cu unii nu vorbesc decat poate odata pe an, desi ne vedem online mereu. Cu altii stau pe offline pentru ca nu imi face placere sa vorbesc cu ei. Altii ma tin pe mine pe offline pentru ca nu le face placere sa vorbeasca cu mine.

Dar azi am luat o hotarare: voi face curatenie in oamenii de pe mess. E atata putere pe mess. Sa dai Del. la atatia oameni inutili din viata ta.

Voi alege doar aceia care imi imbogatesc viata, mintea si experienta. Voi alege doar pe aceia pe care eu ii imbogatesc si ei vor asta.

Restul? Restul la cos.

Cand ai aceasta putere de a da la o parte oamenii inutili...de ce sa nu o folosesti? Destul am parte in fiecare zi de oameni a caror prezenta nu o pot da ignore.

Asadar, azi este curatenia de primavara. La cos cu toti pentru care nu insemn decat un contact in plus in o lista uriasa de oameni inutili din messengerul lor.

Dictonul zilei...


2008-04-30 @ 09:59

"Noile simboluri ale muncii sunt inghetata si porumbelul - cine nu linge, zboara."

Ramane sexul: imberba satisfactie efemera...

2008-05-12 @ 09:13

Mai nou ma simt secatuit de sentimente. Pur si simplu. Nu mai am putere sa iubesc, nu mai ma preocupa aspectul asta. Sa ingemanez sentimentele cu atractia fizica. Nu mai am resurse.

Ma gandeam cat eram de doritor sa am o relatie in trecut, cat am vanat-o, cat am dorit-o. Acum am oferta bogata si ca o gaina scurm in gramada nemultumindu-ma nimic. Cat am urat starea asta pe care o vedeam la altii. Vad dorinta si dragsotea din ochi, dar nu pot darui nimic. Si o proferez fara jena ranind sentimente, asa cum si eu am fost ranit. Stiu ca ranesc, dar nu ma pot abtine. E ca o operatie fara anestezie pe care o fac cu sentimentele celorlalti.

Mai ieri m-am trezit spunand vorbe despre care stiu ca sunt goale. Vorbe in stereotipuri de povestiri medievale: acum pot sa iti daruiesc trupul meu, atat. Ce ciudat! Suna a: Trupul meu il poti avea, dar inima mea nu.Laughing

Daca ma intrebi cine m-a secatuit, nu as avea un raspuns exact: oamenii probabil, oamenii si conjuncturile. Traiesc cu voluptate o libertate imbecila nelasand pe nimeni sa mai patrunda in sufletul meu.

Ramane sexul: imberba satisfactie efemera...

Romulus sau a fi roman de tranzitie...


2008-05-12 @ 08:58


M-am pomenit acum cateva zile in librarie la Cartaresti. Privirea imi sare pe o carte grosuta: Bruce Benderson - Romanul. O autobiografie erotica, Editura Trei, 2008.

„Romanul meu, un jurnal erotic sumbru, prezintă povestea adevărată a unei relaţii homosexuale, periculoase şi instabile, dintre un american boem şi un est-european depravat, care se desfăşoară în România, o ţară unde legăturile de acest fel erau pedepsite de lege. De fapt, este o carte heterosexuală despre aventura dintre doi bărbaţi, întrucât personajul Romulus face sex cu o mulţime de femei. Totul în carte este real. Nu este ficţiune." – Bruce Benderson

Românul. O autobiografie erotică este cronica unei pasiuni neconvenţionale, pe care autorul o face pentru un tânăr şi fermecător vagabond român întâlnit pe străzile Budapestei. Ceea ce părea a fi o aventură efemeră, a devenit o adevărată obsesie. Atras încă din prima clipă de Romulus, Benderson îşi abandonează viaţa la New York şi mama aflată pe patul de moarte, pentru a-l urma pe acest necunoscut în România. Relaţiile lor sunt încinse, instabile, inegale.
Cartea lui Be
nderson este mai mult decât o autobiografie erotică, este jurnalul tranziţiei societăţii româneşti, aşa cum este ea percepută de un străin, deopotrivă fascinat şi contrariat de istoria şi prezentul acestei ţări pe care o descoperă. Este, pentru cititorul român, o lectură captivantă, în măsura în care măguleşte, deranjează şi chiar intrigă!

Asta este descrierea editurii. Pot adauga ca este o viziune fascinanta a Romaniei sfarsitului de deceniu 9 al secolului trecut. Deranjanta chiar si pentru mine care ajunsesem atunci in Bucuresti, dar nu observam detaliile pe care autorul le vede. Sunt lucruri reale povestite fara patima. Lucruri pe care eu le-am trait, dar nu cu viziunea aceasta.

Romulus este ROMANUL prin excelenta. Oare de ce numele acesta apare exact la niste personaje de referinta (vezi Mailat). Romulus nu este foarte folosit la noi, si totusi el rezuma chintesenta poporului acestuia.

O carte tulburatoare. Plina de afectiune si de realism.

Bruce Benderson - Romanul. O autobiografie erotica ne arata inca o imagine a romanilor.

O lectura foarte buna.

O carte...


2008-03-20 @ 10:00

Am citit zilele trecute o carte interesanta. Alla al-Aswani, Blocul Iakubian. O radiografie foarte bine punctata a societatii egiptene a zilelor noastre. Dar probabil se poate rasfrange si asupra societatii islamice in general. Bine reliefata situatia homosexualitatii in Egipt, autorul chiar dovedeste o intelegere interesanta asupra modului de gandire, general, al baietilor "veseli". Acest lucru ar putea fi suspect la noi, dar pentru un arab nu, devreme ce optiunile sexuale se intrepatrund in aceasta cultura. O carte pe care o recomand.

Suzeta= primul lucru pe care l-ai supt...


2008-03-12 @ 17:46

Nu ma uit la Marutza cu a lui Happy Hour. Intamplator scriam articolul precedent si am dat pe Pro TV. Cred ca Marutza a spus un lucru f inteligent: Sa fi atat de celebru ca si primul lucru pe care l-ai supt, suzeta, sa fie vandut la licitatie. Tare! Ma gandesc cum ar fi sa se vanda si alte anumite lucruri de supt in decursul vietii cuiva celebru si bogat.

Ne doare in cur...pe toti.

2008-03-12 @ 17:37

Sambata am reincercat dupa ceva vreme o experienta care alta data imi creea mare placere. Mersul pe jos in Bucuresti. Sambata am pornit de pe Dimitrov paaaana la TNB. O zi superba, soare minunat. Mi-am dat seama de ceva: foarte outdoors pentru hemoroizi si dureri in anus, desigur. I-am spus insotitoarei mele: Stii, draga mea, cred ca am aflat de ce este atat de multa publicitate la hemoroizi. Pentru ca pe toti ii DOARE IN CUR.

Ofer normalitate la schimb cu normalul...

2008-03-04 @ 19:10

Nu prea ma tin eu de blogul asta.

Am regretat mereu ca nu sunt inzestrat cu puterea de a sublima prezentul in scris.

Iar am dat-o in bara. Sau mai precis am fost data in bara. Ma gandesc ca este mereu vina mea ca am intalnit oameni care nu se cunoasc pe ei.

Sunt pe calea cea buna. Nu ma mai mira nimic.

A nu te minuna de nimic este inceputul intelepciunii.

Ma bucur ca am ramas inca sensibil si deschis de a crede oamenilor pana la un punct. Si totusi, inca ma mai mira cand cineva spune: de azi ma poti considera iubitul meu, ca apoi peste cateva zile sa spuna: pentru mine nu inseamna nimic ca am spus asta.

Dar invat mereu.

Imi pare rau pentru cei pentru care nu mai inseamna nimic vorbele astea. Nu ma supara, ma intristeaza. Ma mahneste. (cuvantul asta a mahni...este atat de arhaic si atat de potrivit pentru starea mea).

Nu pot sa fac nimic sa ma iubeasca cineva care nu ma poate iubi. Nu o sa ma mai agatz niciodata de crampeie de vorbe. Sunt acelasi eu. Gabi. Atat de diferit pentru fiecare, atat de comun pentru toti.

Ceea ce pot eu oferi nu mai are cautare. Eu am din plin si a devenit prea plin.

Am un lucru care nu mai exista: ofer NORMALITATE.

Azi am vazut un barbat....

2008-03-04 @ 18:48

Azi am vazut un barbat. Nu toti cei de sexul masculin sunt barbati. Nu ma refer ca ar arata efeminati. Nu. Nicidecum. BARBATUL este ceva special. Sa ma explic:

Merg la serviciu cu tramvaiul. Cand nu este aglomerat ca la balamuc, imi place sa privesc oamenii din el. Oricum imi place să privesc oamenii care trec pe lângă mine.

Ei si azi la fel. Oboseala mea dupa atatea nopti dormite pe sponci.

Si urca ei. El obisnuit, dar cu ceva charismatic. Ea…ei bine ea, urata. Cu spume.

Si urmeaza gestul. Ea vorbeste cum este discriminata la facultate. El o sfatuieste. Si observa ca sprancenele ei sunt incurcate. Intinde mana si ii descurca sprancenele, continuand sa o mustruluiasca cumva.

Gestul asta mi-a spus un intreg univers. Un gest de un firesc dezarmant. Si totusi un gest de barbat, care este cu femeia lui. Un gest in care s-a concentrate iubire, prietenie, pretuire. Si autoritate. A barbatului firesc.

Putini care mai stiu sa fie firesc barbati

De la inceput....

Aveam blogul pe myblog.ro, dar vad ca e picat de cateva zile. Cu alte cuvinte, nu e de incredere. Imi mut bagajul aici. :)